Rămâne cum am stabilit, PMP își vede de drumul său. Bârfa unui fost traseist dornic de a ajunge la PSD este egală cu zero.
Drumul PMP este unul clar: o alianță de dreapta pentru a salva România de actuala coaliţie monstruoasă PSDNL. Iar PNL nu mai face parte de ceva ani din rândul partidelor de dreapta, ca să prezinte interes pentru PMP. A devenit, în cel mai fericit caz, un departament din cadrul PSD.
Tot în PSD, ca punct final de destinaţie îşi doreşte să ajungă şi Cristian Diaconescu. Un om care nu are niciun drept să vorbească despre PMP. Singurul lui scop este de a hărţui PMP, de a distruge anii de muncă ai unui partid în care a fost invitat şi pentru care nu a făcut nimic bun.
Politica îl va ţine minte nu ca diplomatul care se laudă că este, ci ca un traseist, un om care s-a ţinut cu dinţii de un scăunel comod şi care, ulterior, când a fost dat afară pe uşa din dos, a preferat să atace şi apoi să vândă un partid întreg prima dată AUR şi acum, PSD. Căci pentru el, PNL este doar un pas înainte către partidul său de suflet – PSD. Şi cum PNL nu mai este de ceva ani PNL, demersul este, aparent, unul simplu.
Cristian Diaconescu nu mai este nici măcar membru PMP.
Adevăraţii membri PMP s-au întâlnit în două congrese şi l-au votat pe Eugen Tomac preşedinte. Faptul că celui îndepărtat nu i-a convenit, problema lui. În general, un om care are coloană vertebrală şi cei şapte ani de acasă spune mulţumesc şi pleacă acasă. Acest fost preşedinte, ţinut pe linia de plutire de cinci oameni cu gura mare, este plimbat ca sfintele moaşte şi folosit ca monedă de schimb în diverse combinaţii eronate de traseism politic.
Cristian Diaconescu, cel mult poate vorbi în nume propriu. Din punctul meu de vedere, nici atunci nu mai prezintă credibilitate.
PMP îşi urmează propriul drum, spre o alianţă solidă de dreapta, cu USR şi Forţa Dreptei.
Restul e bârfa unui fost traseit.
Petru Movila – președinte PMP Iași